|
 |
Tatuajul, ca vesmint!
In Japonia, tatuajul este considerat o adevarata arta.
Profesia celor care le executa a cunoscut apogeul la jumatatea secolului XVIII sub influenta unui roman chinez intitulat Suikoden, al carui erou principal, tipul rebelului, avea trupul acoperit de mari tatuaje.
In secolul XIX, cind Japonia incepe sa se deschida catre lumea occidentala, imparatul Matsuhito interzice aceasta tehnica, socotind-o un semn de barbarie.
Totusi ea se dezvolta in continuare, in clandestinitate, pina pe vremea celui de-al doilea razboi mondial, devenind in principal apanajul gangsterilor, membri ai mafiei, asa numitii yakuza.
Astazi, chiar daca societatea japoneza vede in ea o practica devianta, arta tatuajului cunoaste un nou avant, tot mai multi amatori dindu-si trupurile pe mainile celor aproximativ zece "pictori" care-si desfasoare activitatea in marile cartiere din Tokio.
Artistii utilizeaza drept "penel" baghete de bambus, lungi de circa 20 de centimetri, prevazute in virf cu un manunchi de ace bine legate cu ajutorul unui fir textil.
Numarul acelor difera in functie de culoarea, conturul sau detaliilor dorite, iar tatuarea unui corp intreg poate dura ani de zile, procedeul fiind extrem de dureros!
Meseriasii niponi se deosebesc de cei straini prin asa-numita tehnica
"bokashi", care consta in incizia mai adanca sau mai suferficiala a epidermei pentru a obtine diferite nuante de culoare, de la negrul cel mai intens la griul cel mai deschis.
Asa se explica marea varietate de imagini infatisate cu o arta inegalabila, uneori un trup cu desavirsire gol parand, datorita tatuajelor, invesmintat de sus pina jos.
V.R.D.
©Romania Libera, 9 decembrie 2000
|
|
|
|
|
|
